Viața Sfântului Martin din Tours
Copilaria lui
Sfântul Martin s-a născut în anul 316 în Savaria, în provincia romană Pannonia, în estul Ungariei de astăzi. Tatăl său, tribun al armatei romane, conducea o legiune de șase mii de oameni. Părinții Sfantului Martin erau păgâni. Știm însă că la vârsta de 10 ani, copilul a avut primul contact cu Biserica.
Mantia impartita in doua
În jurul vârstei de 15 ani, Martin însuși a fost înrolat în armată și transferat la cavalerie. În garnizoană la Amiens, a realizat – încă catehumen – gestul decisiv al vocației sale. În iarna anilor 338-339, tânărul călăreț a întâlnit un sărac în zdrențe care i-a cerut de pomană. Martin nu avea bani pe el; și-a scos sabia, și a taiat mantia la jumatate și a dat jumătate bietului om. Aceasta este prima opera de caritate a Sfântului Martin.
În noaptea următoare, I se arată Hristos, îmbrăcat cu jumătate din mantaua dată săracului, și îi spune: „Martin, încă catehumen, m-a îmbrăcat în această haină”. Atunci a înțeles că ceea ce i-a făcut acestui frate mai mic, i-a făcut lui Hristos. Chiar și astăzi, la Liturghia pentru Sfântul Martin, este citita această Evanghelie în care Hristos se identifică cu cei flămânzi și însetați, cu cei străini sau goi, bolnavi sau în temniță (Mt 25,31-46).
Sfântul Martin renunță la arme
Sfântul Martin a fost botezat în noaptea de Paște 339, la vârsta de 22 de ani. Doi ani mai târziu, cu o zi înaintea unei bătălii împotriva alemanilor de la Worms, i s-a cerut să se sacrifice cultului imperial. Refuză atât să se sacrifice, cât și să lupte. Văzându-se acuzat de lașitate, decide să apară neînarmat în fața inamicului și, în mod miraculos, alamanii cer pace. Sfântul Martin poate părăsi atunci armata.
Sfântul Martin își botează mama
După ce a părăsit armata, Sfântul Martin a devenit discipolul Sfântului Hilaire de Poitiers. Într-o zi primește în vis misiunea de a se întoarce la părinții săi pentru a încerca să-i convertească. Cu acordul Sfântului Hilaire întreprinde călătorește și, regăsindu-și părinții, le propovăduiește Vestea cea Bună. Spre marea lui bucurie, mama lui acceptă, dar tatăl său persistă în păgânismul său.