Suntem în anul 1320, la Mănăstirea Vatopedu, din Muntele Athos. În vreme ce călugării părăseau biserica dimineața după slujbă, era obiceiul în această mănăstire ca toată lumea să sărute icoana Maicii Domnului care se găsea în pronaos, și în acel moment egumenul (starețul) dădea cheile portarului pentru ca acesta să deschidă marea poartă a mănăstirii, care rămânea închisă pe timpul nopții. Pe 21 ianuarie 1320, în timp ce egumenul mănăstirii Vatopedu se pregătea, ca de obicei, să încredințeze cheile călugărului însărcinat să deschidă marea poartă, el a auzit icoana vorbind și spunăndu-i: « Nu deschideți porțile mănăstirii astăzi ; urcați mai degrabă în crenelurile zidurilor și izgoniți pirații! ». Icoana a mai spus încă o dată același lucru, și, în timp ce egumenul se întorcea, L-a vazut pe Sfântul Prunc punând mâna Sa pe gura Maicii Domnului, spunând: « Maică, nu veghea asupra acestei cete de păcătoși! Lasă-i să piară de sabie, căci păcatele lor s-au înmulțit. » Sfânta Fecioară, retrăgând mâna lui Hristos de la gura sa, și-a întors capul într-o parte, și a repetat pentru a treia oară egumenului ceea ce spusese prima oară. Mănăstirea fu astfel salvată în mod miraculos de atacul piraților.
După această minunată revelație a milei Maicii Domnului pentru umanitate, imaginea Maicii Domnului de pe fresca zidului mănăstirii a rămas în această poziție, diferită de cea inițială, în amintirea acestui miracol. Chipul Preasfintei Fecioare este plin de blândețe și de milă, în timp ce chipul Pruncului Iisus a rămas marcat de o expresie severă, de judecător.
Prin această minune, este încă o dată arătată îndrăzneala Maicii Domnului pe lângă Fiul său. Prin rugăciunile sale, ea mijlocește încă și astăzi pentru iertarea umanității de pedepsele meritate pentru mulțimea păcatelor ei. Această icoană este celebrată pe 21 ianuarie. Am adus această icoană aici pentru că îmi doresc ca ea să vegheze și asupra parohiei noastre, să ne păzească de toate relele și să ne mângâie în toate încercările. Așa să fie! Amin. (Pr. Nicolae FLOREA).
