Viața Sfântului Martin din Tours
Copilaria lui
Sfântul Martin s-a născut în anul 316 în Savaria, în provincia romană Pannonia, în estul Ungariei de astăzi. Tatăl său, tribun al armatei romane, conducea o legiune de șase mii de oameni. Părinții Sfantului Martin erau păgâni. Știm însă că la vârsta de 10 ani, copilul a avut primul contact cu Biserica.
Mantia impartita in doua
Tânărul dorea să se convertească la creștinism, religie care se răspândea atunci în Imperiu, fapt ce i-ar fi interzis intrarea în armată, aceasta fiind obligată să aducă cult împăratului, considerat un zeu viu. Tatăl său îi împiedică convertirea și îl obligă să se înroleze.
În jurul vârstei de 15 ani, Martin însuși a fost înrolat în armată și transferat la cavalerie. Martin este trimis în Galia, la Amiens. În garnizoană, a realizat – încă catehumen – gestul decisiv al vocației sale. În iarna anilor 338-339, tânărul călăreț a întâlnit un sărac în zdrențe care i-a cerut de pomană. Martin nu avea bani pe el; și-a scos sabia, și a taiat mantia la jumatate și a dat jumătate bietului om. Această „capa”, care avea să devină una dintre cele mai venerate relicve ale creștinătății, este la originea cuvântului „capelă” („chapelle” in franceza). Aceasta este prima opera de caritate a Sfântului Martin.
În noaptea următoare, I se arată Hristos, îmbrăcat cu jumătate din mantaua dată săracului, și îi spune: „Martin, încă catehumen, m-a îmbrăcat în această haină”. Atunci a înțeles că ceea ce i-a făcut acestui frate mai mic, i-a făcut lui Hristos. Chiar și astăzi, la Liturghia pentru Sfântul Martin, este citita această Evanghelie în care Hristos se identifică cu cei flămânzi și însetați, cu cei străini sau goi, bolnavi sau în temniță (Mt 25,31-46).
Sfântul Martin renunță la arme
Sfântul Martin a fost botezat în noaptea de Paște 339, la vârsta de 22 de ani. Doi ani mai târziu, cu o zi înaintea unei bătălii împotriva alemanilor de la Worms, i s-a cerut să se sacrifice cultului imperial. Refuză atât să se sacrifice, cât și să lupte. Văzându-se acuzat de lașitate, decide să apară neînarmat în fața inamicului și, în mod miraculos, alamanii cer pace. Sfântul Martin poate părăsi atunci armata.
Pe atunci, Galia era păgână; comunitățile creștine erau grupate în orașe, în jurul episcopului lor. Fidel Bisericii, Martin părăsește armata și se stabilește lângă Poitiers. În anul 360, fondează în apropiere abația Ligugé, considerată primul monahism din Franța. Trăind ca eremit, face jurământ de sărăcie și practică mortificarea. Manifestările sale de credință îi aduc numeroși adepți.
La moartea episcopului lor, în anul 370, locuitorii din Tours îl aleg ca succesor și îl obligă să accepte această responsabilitate. În ciuda onoarei, Martin nu-și schimbă modul de viață, își extinde slujirea și străbate toată Galia, însoțit de călugări, pentru a evangheliza satele și a combate păgânismul. Prin predicile și exemplul său, convertește mulțimi și ridică biserici în sate.
Sfântul Martin își botează mama
După ce a părăsit armata, Sfântul Martin a devenit discipolul Sfântului Hilaire de Poitiers. Într-o zi primește în vis misiunea de a se întoarce la părinții săi pentru a încerca să-i convertească. Cu acordul Sfântului Hilaire întreprinde călătorește și, regăsindu-și părinții, le propovăduiește Vestea cea Bună. Spre marea lui bucurie, mama lui acceptă, dar tatăl său persistă în păgânismul său.
La moartea sa, în anul 397, într-o splendidă zi de noiembrie care a dat numele „vara Sfântului Martin” toamnelor însorite (in franceza: „été de la Saint-Martin „), sfântul său trup este disputat între locuitorii din Poitiers și cei din Tours. Va fi înmormântat la Tours, unde bazilica devine destinația unuia dintre cele mai importante pelerinaje ale Evului Mediu.
Pentru rugaciunile Sfântului Martin, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluește-ne pe noi!